DownLove

Sa-ţi spun ce este dragostea adevarata. E credinta oarba, umilinta fara preget, supunere desavarsita, încredere şi daruire impotriva ta însuti, impotriva lumii întregi. Dragostea inseamnă sa iti dai inima si sufletul întreg celui care ti le va zdrobi.

Te sfatuiesc sa tii capul plecat, evita drogurile, canta in fiecare zi si iesi inaintea altor oameni. Ei au nevoie sa te asculte si tu ai nevoie sa te asculte.

A fi indragostit de cineva inseamna mult mai mult decat a fi stapinit de un sentiment coplesitor – inseamna a lua o hotarare, a face o judecata, a te angaja printr-o promisiune. Daca dragostea ar fi doar un sentiment nestatornic n-ar exista nici o baza pentru fagaduinta de a iubi pe cineva pe toata durata vietii. Sentimentele vin si se duc. Cum as putea promite statornicie daca m-as baza numai pe ele, fara sa ma biziuesc pe judecata mintii si pe vointa caracterului ?

Si totusi…

… sunt atat de irational …

3

Spirala Uneori

Uneori mi-as dori sã fi adormit când aveam 18 ani.
Sã sar peste scoalã si tot.
De privesti în urmã ajungi la concluzia cã toti anii în care ai suferit, aceea au fost cei mai frumosi din viatã
pentru cã te-au fãcut cine esti.
Iar toti anii în care ai fost fericit, au fost o pierdere de vreme.
Nu ai învãtat nimic.

Uneori am impresia ca sunt copilul noptii, de imi caut singuratatea asemeni lunii, in reflexii. Nu stiu Voi cum sunteti dar cred ca asemeni mie, aveti la randu-va intalniri de grup cu multii EU din fiecare. Azi un EU, maine altul, poimaine altul si tot asa, pentru ca EU-l se schimba, devine, creste, se dezvolta, iar pentru altii.. se dizolva.. piere.. pana nu mai ramane nimic.

…

Daca ati fost vreodata prezenti la intalnirea cu propria constiinta… nu cred ca v-ar mai fi fost atat de usor sa zambiti lumii. De cate ori v-ati recunoscut greselile in fata propriilor judecatori ? Niciodata, sunt sigur de asta, mai degraba impreuna v-ati gasit scuze, motivul mergerii mai departe, inainte. Atat de poetic si de roman-esc vorbiti fiecare despre trecut despre amintiri, despre valori si sunteti de apreciat in efortul comun de a va construi o imagine de sine mai buna, dar pacat ca va mintiti atat de frumos, ati fi ajuns departe.

…

Se crede ca Drumul fiecaruia are un inceput, cunoaste o devenire si cauta un scop, sau Punctul Terminus. Zambesc… pentru ca e atat de infantil. Suntem lasati in lume, pentru a o umple fiecare cu propriile mizerii. Deseuri ale relativitatii in crezul ca exista un Drum. O, da.. exista… o carare… mica… ingusta care duce mereu in acelasi loc, insa putin mai sus sau alteori mai jos, intr-o asa-zisa spirala a dimensiunilor. Si TU muritorule, nu esti decat o piesa mica in macrogame-ul acesta. Scopul… uzura… consumul…

Oglinzi…

Apreciez la unii, putini insa, faptul ca se exprima, isi transpun in scris niste trairi, impartasesc lumii o experienta, povatuiesc pe un oarecare mai sarac cu duhul, dragutz. Insa marea majoritate, si sa ma scuze omenirea ca gandesc asa, isi plang de mila de parca ar fi intrat intr-un confesional. NU am nici o cadere nici o greutate in a-i judeca nici pe unii nici pe altii, fiecare cu pupezele lui, insa hai sa facem un pact sau macar sa recunoastem toti in sinea noastra macar asa cateva clipe de fazon, ca fiecare in felul nostru mai mult sau mai putin constientizam ca nu suntem ca ceilalti, si poate suntem intradevar unici, hai sa recunostem ca ne-ar place, oricat de mult bravam ca nu, ca nu e asa, ca vai cum poti sa crezi asta, ca LUMEA sa vada ca suntem unici ca suntem speciali, si poate ca suntem , cine stie, HAI sa recunoastem ca aici in confesional, una vrem sa spunem si alta iese, altceva primim ca feedback, pentru ca… vezi.. ne incanta sufletul cand primim feedbackul de bine, HAI sa recunostem ca suntem si incapabili si mai putin destepti (asta ca sa nu jignesc chiar atat de franc), ca ne depasim propria incapacitate de a spune ceva rational de multe ori, ca… da mai completati si voi.

Paparude…

Anticii credeau ca zeii au inchis cate doua suflete pereche, unul de femeie, celalalt de barbat, intr-o sfera. Sferele au fost despartite apoi in doua, iar jumatatile lasate sa rataceasca prin univers. Cand jumatatile se regasesc, (daca se regasesc!) sfera se intregeste… dragostea perfecta… Din pacate, diferenta dintre vis si realitate e cea mai pregnanta in ceea ce priveste sufletul-pereche…cand crezi ca l-ai gasit e o iluzie, cand crezi ca esti aproape de el devine un vis, cand ti-l imaginezi este un ideal…cam asa vad eu sferele astea…

Si daca cele doua sfere sunt doi poli diferiti ai unui magnet? O simpla notiune de fizica ne spune ca se resping. Iti dai seama de ce forta este nevoie sa le lipesti una de alta? Suna foarte frumos si foarte romantic dar din pacate nu exista perfectiune si deci nici dragostea perfecta….Cred ca-ti gasesti sufletul pereche atunci cand inveti sa tolerezi micile defecte la cei din jur si reusesti sa-ti gasesti o persoana ale carei defecte sunt compatibile cu ale tale….

Eu zic ca Dumnezeu e adevaratul suflet pereche al fiecaruia dintre noi.

Exista suflete cu care ne intelegem extraordinar de bine in viata asta, suflete care au fost poate in vietile trecute rude cu noi (mama, sot, copil) si cu care ne-am regasit in viata actuala (eventual sub alte forme: tata, frate, prietena). Poate d-aia ni se pare uneori ca formam cu cineva o legatura asa de puternica – legatura de suflet.

Mi-e greu sa-mi imaginez ca Dumnezeu a decis ca sufletele trebuie sa aiba nevoie de perechi ca sa fie fericite. Sufletul e fericit fara conditii si nu are nici sex ( in mod evident ) Dumnezeu este sufletul pereche al fiecarui om.

Ha ! si cum naiba stim cand EA sau EL e cea sau cel ce e menit a ne umple Viata ? Este cea sau cel care n-are nevoie de cuvinte. Este cea sau cel care il vezi si inima iti canta. Este cea sau cel care te face sa visezi. Cea sau Cel pe al carui umar iti asezi capul si stii ca nimic rau nu se poate intampla…
Ufff …cat de multe lucruri sunt de spus si nu stiu pe care sa il scriu intai…..
Stiu doar ca EA exista…. Dau in scris. ) uffffff.. rabdare…. “exista un timp pentru toate”, cum spune Eclesiastul. Exista o vreme pentru truda si o vreme pentru culegerea roadelor, exista o perioada a efortului si momente de încununare a eforturilor. Fiecare dintre noi avem un loc unic în aceasta lume si ne inspira sa facem numai ceea ce este bine. În tot ceea ce vrem sa realizam deosebit, pentru orice efort de durata, pentru orice realizare exceptionala ca si pentru orice plan maret, rabdarea este o conditie fundamentala. Nu degeaba se spune ca “rabdarea este conditia geniului” sau, chiar mai mult decât atât, ca “geniul este o imensa rabdare”. Dar rabdarea nu trebuie considerata din acest motiv o calitate mentala, pentru ca ea este, înainte de toate, o virtute a inimii. “Iubirea , se spune în Biblie, este îndelung rabdatoare”.

Traim vieti în graba – este uluitor cât de rapid se desfasoara vietile noastre, ce frenezie a activitatilor si a preocuparilor ne rapeste timpul si savoarea existentei…..

Nu vreau sa fiu pesimist dar avem 99% sanse ca mai devreme sau mai tarziu sa din relatia perfecta pe care o traim sa ramana un surogat de vise amestecate cu o realitate banala si blazata. O forma de obisnuinta. Cine isi inchipuie ca nu o sa treaca prin asta e un copil sau poate doar un idealist fara experienta.Nu stiu sau nu este solutie la asta. In fond ce ramane e valoarea omului de langa tine… suflete pereche, dragoste dincolo de ratiune… romantism… si toate astea palesc in fata unei simple evidente -”a uitat sa traga apa la buda “.

Si aici nu ma refer decat la lucruri inerente in viata de zi cu zi. Nu mai spun ca iubirea ta ar putea sa ia cateva KG in plus sau ar putea sa te insele, sau ar putea sa se neglijeze etc etc

Sunt mii de capcane pe care le ai intr-o relatie… nimic nu e perfect… ceea ce ramane dupa este valoarea omului de langa tine… am intalnit si fete foarte frumoase dar care uitau de ele. Am intalnit si fete mai putin frumoase dar care erau foarte atente si discrete.

Nu as fi scris asta daca nu mi-as fi vazut prieteni facuti praf de o femeie sau facute praf de un barbat sau daca chiar eu la randul meu nu as fi trait asta. Ce ma frapeaza in toata povestea asta este ca in enorm de multe cazuri relatiile se sfarsesc in doua moduri – ori prin despartirea celor doi ori printr-o forma de blazare. Eu nu vreau asta ….