Oglinzi…
Apreciez la unii, putini insa, faptul ca se exprima, isi transpun in scris niste trairi, impartasesc lumii o experienta, povatuiesc pe un oarecare mai sarac cu duhul, dragutz. Insa marea majoritate, si sa ma scuze omenirea ca gandesc asa, isi plang de mila de parca ar fi intrat intr-un confesional. NU am nici o cadere nici o greutate in a-i judeca nici pe unii nici pe altii, fiecare cu pupezele lui, insa hai sa facem un pact sau macar sa recunoastem toti in sinea noastra macar asa cateva clipe de fazon, ca fiecare in felul nostru mai mult sau mai putin constientizam ca nu suntem ca ceilalti, si poate suntem intradevar unici, hai sa recunostem ca ne-ar place, oricat de mult bravam ca nu, ca nu e asa, ca vai cum poti sa crezi asta, ca LUMEA sa vada ca suntem unici ca suntem speciali, si poate ca suntem , cine stie, HAI sa recunoastem ca aici in confesional, una vrem sa spunem si alta iese, altceva primim ca feedback, pentru ca… vezi.. ne incanta sufletul cand primim feedbackul de bine, HAI sa recunostem ca suntem si incapabili si mai putin destepti (asta ca sa nu jignesc chiar atat de franc), ca ne depasim propria incapacitate de a spune ceva rational de multe ori, ca… da mai completati si voi.
